Dinții unui angrenaj conic sunt așezați pe un tronc de con și se îngustează treptat de la capătul mai mare la capătul mai mic. Corespunzând „cilindrilor” relevanți din angrenajele drepte, cum ar fi cilindrul de pas, cilindrul adițional și cilindrul de bază, în angrenajele conice acestea devin „conuri”, cum ar fi conul de pas, conul frontal, conul de bază și conul adițional. Roțile conice sunt folosite pentru a transmite puterea între doi arbori care se intersectează. Unghiul de intersecție Σ dintre cei doi arbori se numește unghiul arborelui, iar valoarea acestuia poate fi determinată în funcție de cerințele transmisiei, 90° fiind cel mai frecvent utilizat.